Jorge Oteiza (Orio 1908 - Zarautz 2003) XX. mendeko plastikaren abangoardiako mundu gailurretarik bat izateaz gain, zeregin eta sorkuntza hainbat arlotara hedatu zituen: poesia, literatura, antropologia, hizkuntzalaritza, sozietate filosofia, arkitektura, politika... Harentzat poesia -Paveseri jarraiki mintzo zelarik- mitozko hazi bat agertu eta gauzatzeko bidaia zen; hizkuntzan lekua galdu izanaren ondorioa, bestalde. Eta poesiaren baratzean goiarnasako poetika zuen hondu. Jorge Oteiza, además de ser una de las cumbres de la escultura y de la vanguardia plástica del siglo XX a nivel mundial (Premio Internacional de escultura de la Bienal de Sao Paulo, 1957), constituye una personalidad poliédrica tan rica como difícil de encasillar y/o reducir. Poesía, antropología, lingüística, filósofia sociológica, arquitectura, literatura, política... son campos de acción de su quehacer.